Totul a inceput cu Proiectul Manhattan. Acesta a fost proiectul de dezvoltare a primei arme nucleare (bomba atomica) in timpul Celui de-Al Doilea Razboi Mondial de catre Statele Unite ale Americii, Regatul Unit si Canada. Ceea ce a fost denumit oficial Districtul Ingineresc Manhattan, se refera anume la perioada 1941-1946, cand proiectul s-a aflat sub controlul Corpului de Geniu al Armatei SUA, sub adminstratia Generalului Leslie R. Groves. Cercetarea stiintifica a fost condusa de fizicianul american J. Robert Oppenheimer.
Proiectul a avut succes in dezvoltarea si detonarea a trei arme nucleare in 1945: o detonare de test a unei bombe cu implozie cu plutoniu pe 16 iulie (testul Trinity) langa Alamogordo, New Mexico; o bomba cu uraniu imbogatit denumita “Little Boy” pe 6 august deasupra orasului Hiroshima, Japonia; si o a doua bomba cu plutoniu, denumita “Fat Man” pe 9 august deasupra orasului Nagasaki, Japonia.
Radacinile proiectului s-au aflat in temerile oamenilor de stiinta ai anilor 1930 ca Germania Nazista investiga ea insasi posibilitatea producerii armelor nucleare. Nascut dintr-un mic program de cercetare in 1939, Proiectul Manhattan a ajuns sa angreneze peste 130 000 de oameni si sa coste aproape 2 miliarde de dolari (23 miliarde, la nivelul din 2007 al dolarului, pe baza CPI). A avut ca rezultat crearea multor puncte de productie si cercetare care au operat in secret.
Cele trei centre primare de cercetare si productie ale proiectului au fost centrul de productie al plutoniului aflat la Hanford Site, centrele de imbogatire a uraniului de la Oak Ridge, Tennessee, si laboratorul de proiectare si cercetare a armelor, cunoscut astazi ca Laboratorul National Los Alamos. Cercetari s-au desfasurat si in peste treizeci de alte locatii din Statele Unite, Canada, si Regatul Unit. Districtul Ingineresc Manhattan a controlat productia de arme din SUA pana la formarea Comisiei de Energie Atomica in ianuarie 1947.
Arma nucleara, numita si bomba atomica, este o arma tehnicizata extrem de distrugatoare care se bazeaza pe energia eliberata prin urmatoarele procese fizice:
- la prima generatie de bombe nucleare: prin fisiune nucleara;
- la a doua generatie (bomba cu hidrogen): prin fisiune, urmata de fuziune nucleara.
Dupa cum multi oameni stiu, bombele atomice au fost folosite doar de doua ori in timpul celui de al doilea razboi mondial.
Pe 6 august 1945, avionul de tip B-29 “Enola Gay”, pilotat de colonelul Paul Tibbets, a lansat o bomba atomica baza de uraniu cantarind patru tone si jumatate, poreclita “Little Boy” , asupra orasului Hiroshima. Podul Aioi, unul dintre cele 81 de poduri care leaga delta raului Ota a fost tinta acestei bombe. Era asteptat ca ciuperca atomica sa se inalte la 600 de metri deasupra solului. La ora 08 si 15 minute, bomba a fost lansata de pe Enola Gay. A ratat tinta cu numai 260 de metri. La ora 8 si 16 minute, intr-o clipa, 66 000 de oameni au fost omorati si 69 000 au fost raniti intr-o explozie atomica de 10 kilotone. Punctul de vaporizare totala a masurat 1 km in diametru. Distrugerea totala s-a produs intr-o zona cu diametrul de 1,8 km. Pagube importante au fost provocate pe o zona cu diametrul de 3,5 km, la 4 km departare, tot ce era flamabil a ars.
In zona de impact, temperatura mediului a egalat-o pe cea a soarelui. De obicei temperatura urca treptat, atinge un punct maxim si apoi scade treptat. Dar aici temperatura a atins punctul culminant intr-o fractiune de secunda, transformandu-se intr-o sfera de foc de ordinul a milioane de grade. Cei aflati sub punctul 0 s-au descompus, impregnandu-se in pietre. Tiglele acoperisurilor s-au topit pe o raza de 500 de metri de la punctul zero. Primarul orasului Kabe, situat la 16 km de Hiroshima, a vazut fulgerul si a simtit caldura. La Academia Navala Japoneza de pe insula Eta Jima, situata la aproape 100 de km S-E de Hiroshima, elevii aflati in salile de curs au auzit un sunet de joasa tonalitate si au simtit adierea unui vant neobisnuit de cald prin ferestrele deschise. Cei care lansasera bomba erau la randul lor ingroziti de parjolul pe care il provocasera. “Era o viziune infricosatoare, o masa clocotitoare de fum gri-purpuriu si care avea un miez rosu” a declarat la sfarsit unul dintre piloti. De-abia dupa 12 ore de la cataclism, spre seara s-a putut intra in prima retorta in care avusese loc o reactie urmata de moartea atomica.
Pe 9 august 1945, Nagasaki a avut parte de acelasi tratament
ca si Hiroshima. De aceasta data, o bomba pe baza de plutoniu, poreclita “Fat
Man” a fost aruncata asupra orasului. Cu toate ca bomba a avut o deviatie de
aproape 2 km, totusi a distrus mai mult de jumatate din oras. Populatia
orasului Nagasaki a scazut intr-o sutime de secunda de la 422 000 de locuitori
la 383 000. Au fost omorati 39 000 de oameni si au fost peste 25 000 raniti.
Aceasta explozie a avut mai putin de 10 kilotone. Estimarile fizicienilor care
au studiat fiecare explozie sustin ca a fost folosita doar o miime din puterea
exploziva a acestor bombe. In timp ce insasi explozia unei bombe atomice este
destul de letala, puterea ei distructiva nu se opreste aici. Radiatiile atomice
creeaza un alt pericol de asemenea. Ploaia care urmeaza oricarei detonari
atomice este incarcata cu particule radioactive. Multi supravietuitori ai
exploziilor din Hiroshima si Nagasaki au murit in urma otravirii produsa de
ploaia radioactiva.
In prezent, singurele tari recunoscute oficial ca puteri nucleare sunt Statele Unite ale Americii, Rusia, Marea Britanie, Franta, China, India si Pakistan. Rusia a mostenit armele de la Uniunea Sovietica.
Este posibil ca si alte tari sa detina arme nucleare, dar ori nu au recunoscut aceasta in public, ori posesia lor nu este confirmata. Spre exemplu, Israelul are sisteme de aeropurtare moderne si pare sa aiba si un program nuclear extensiv; Coreea de Nord a declarat ca are capabilitati nucleare (desi a facut cateva declaratii schimbatoare in legatura cu parasirea programului sau de armament nuclear, de multe ori in functie de clima politica din acel moment), dar nu a realizat un test confirmat; de accea statutul armelor sale raman neclar. De asemenea si Iranul este acuzat la momentul de fata (2008) de catre un numar de guverne ca ar vrea sa dezvolte capabilitati nucleare; gurvenul iranian spune insa ca activitatile sale nucleare, cum ar fi imbogatirea uraniului, urmaresc numai scopuri pasnice.
Cea mai puternica arma nucleara detonata, pana in prezent, este Bomba Tsar. Bomba Tsar este numele dat de Occident celei mai mari bombe atomice construite vreodata. A fost o bomba cu hidrogen, fabricata de Uniunea Sovietica sub numele oficial de RDS-220, numele de cod fiind Ivan. Proiectul initial prevedea o putere echivalenta de 100 megatone TNT, redusa mai apoi la 50 Mt, pentru limitarea contaminarii radioactive. A fost detonata la 30 octombrie 1961, in arhipelagul Novaia Zemlia. Scopul ei a fost doar demonstrarea capacitatii tehnologiilor militare ale URSS; s-a construit un singur exemplar, cea detonata, iar o macheta se afla in prezent la Muzeul armelor nucleare rusesti din Saratov. Bomba avea masa de 27t, si era de forma unui cilindru lung de 8 m, cu 2 m diametru. Este una din cele mai “curate” bombe atomice create vreodata, 97% din energia ei fiind data de reactia de fuziune nucleara (care nu produce reziduuri radioactive).
Bomba a fost lansata dintr-un avion Tu-95V modificat, acoperit cu o vopsea speciala reflectorizanta, care a decolat din peninsula Kola. A fost lansata de la altitudinea de 10500m, si detonata la 4000m deasupra solului. Pentru a-i incetini caderea s-a folosit o parasuta de 800kg, dand astfel timp avionului sa se indeparteze suficient. A explodat la 11:32 AM ora Moscovei (30 octombrie 1961), deasupra poligonului atomic Mityushikha. Ciuperca atomica s-a ridicat la 60km inaltime. Explozia a putut fi vazuta si simtita pana in Finlanda, spargand si geamuri. Unde de soc atmosferice s-au propagat pana la 1000km. Oamenii care s-ar fi aflat la mai putin de 100km ar fi suferit arsuri de gradul 3. Socul seismic a masurat 5′5,25 grade pe scara Richter. Puterea degajata in cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de 5,4×1024 watt (5,4 yottawatt), aproximativ 1,4% din puterea Soarelui.
Este posibil ca si alte tari sa detina arme nucleare, dar ori nu au recunoscut aceasta in public, ori posesia lor nu este confirmata. Spre exemplu, Israelul are sisteme de aeropurtare moderne si pare sa aiba si un program nuclear extensiv; Coreea de Nord a declarat ca are capabilitati nucleare (desi a facut cateva declaratii schimbatoare in legatura cu parasirea programului sau de armament nuclear, de multe ori in functie de clima politica din acel moment), dar nu a realizat un test confirmat; de accea statutul armelor sale raman neclar. De asemenea si Iranul este acuzat la momentul de fata (2008) de catre un numar de guverne ca ar vrea sa dezvolte capabilitati nucleare; gurvenul iranian spune insa ca activitatile sale nucleare, cum ar fi imbogatirea uraniului, urmaresc numai scopuri pasnice.
Cea mai puternica arma nucleara detonata, pana in prezent, este Bomba Tsar. Bomba Tsar este numele dat de Occident celei mai mari bombe atomice construite vreodata. A fost o bomba cu hidrogen, fabricata de Uniunea Sovietica sub numele oficial de RDS-220, numele de cod fiind Ivan. Proiectul initial prevedea o putere echivalenta de 100 megatone TNT, redusa mai apoi la 50 Mt, pentru limitarea contaminarii radioactive. A fost detonata la 30 octombrie 1961, in arhipelagul Novaia Zemlia. Scopul ei a fost doar demonstrarea capacitatii tehnologiilor militare ale URSS; s-a construit un singur exemplar, cea detonata, iar o macheta se afla in prezent la Muzeul armelor nucleare rusesti din Saratov. Bomba avea masa de 27t, si era de forma unui cilindru lung de 8 m, cu 2 m diametru. Este una din cele mai “curate” bombe atomice create vreodata, 97% din energia ei fiind data de reactia de fuziune nucleara (care nu produce reziduuri radioactive).
Bomba a fost lansata dintr-un avion Tu-95V modificat, acoperit cu o vopsea speciala reflectorizanta, care a decolat din peninsula Kola. A fost lansata de la altitudinea de 10500m, si detonata la 4000m deasupra solului. Pentru a-i incetini caderea s-a folosit o parasuta de 800kg, dand astfel timp avionului sa se indeparteze suficient. A explodat la 11:32 AM ora Moscovei (30 octombrie 1961), deasupra poligonului atomic Mityushikha. Ciuperca atomica s-a ridicat la 60km inaltime. Explozia a putut fi vazuta si simtita pana in Finlanda, spargand si geamuri. Unde de soc atmosferice s-au propagat pana la 1000km. Oamenii care s-ar fi aflat la mai putin de 100km ar fi suferit arsuri de gradul 3. Socul seismic a masurat 5′5,25 grade pe scara Richter. Puterea degajata in cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de 5,4×1024 watt (5,4 yottawatt), aproximativ 1,4% din puterea Soarelui.
