Anunt

Va reamintesc care sunt temele:
1.Innovation: proiectati noi surse de energie sau noi tehnologii pentru producerea energiei electrice
2.Efficiency: transformati-va gesturile de zi cu zi in gesturi eficiente si sustenabile
3.Opportunity: aplicati energia electrica in sectoare neexplorate
4.Creativity: renovati designul obiectelor electrice ce va inconjoara
5.Territory: creati un look propriu pentru centralele electrice de pe teritoriul vostru
6.Community: imaginati-va ca duceti energia acolo unde aceasta nu exista
7.Research: imparatasiti din trucurile voastre pentru reducerea emisiilor de CO2
8.Future: proiectati-va propriul oras al viitorului: inteligent, inovator si ecologic.
 Deci, toate acestea fac referire la: forme noi de energie, cale libera pentru eficienta, noi aplicatii electrice, arta, energie si design, lucrari la centrale, ducem energia acolo unde nu exista, reducem emisiile de CO2, orase inteligente.

Pentru a va motiva si mai mult, va anunt si premiile:
Locul 1
Elevii- enciclopedii Britanica
Profesorii-un laptop
Liceul-6000 RON

Locul 2
Elevii-ipod Shuffle
Profesorii-un laptop
Liceul-4000 RON

Locul 3
Elevii-dictionar Oxford (nu este tocmai accesibil)
Profesorii-e-book reader
Liceul-2500 RON

Juriul va putea sa acorde mentiuni speciale ce vor permite accesul la selectia la nivel national.

Deocamdata nu am primit sugestii, desi astept cu nerabdare. Asa cum va spuneam ,nu este nicio graba, insa trebuie sa stabilim macar tema cat mai repede.
Nu uitati sa va inscrieti ca membrii pe blog aici.

Important

Astazi am aflat despre noul concurs Play Energy.  Fiind formulate 8 teme principale, respectiv: inovatie, eficienta, oportunitate,creativitate,teritoriu, comunitate,descoperiri,viitor, avem de ales una dintre acestea si de dezbatut pe blog pana la data de 30 iunie. De aceea va trebui ca postarile viitoare sa faca referire la tema aleasa. Va voi comunica in curand despre ce voi posta pe parcursul urmatoarelor luni. Proiectul se anunta a fi unul grandios, asa ca nu ratati sa urmariti blogul. Va asteapta mii de surprize. De asemenea, echipa care va administra in continuare blogul va fi anuntata pana la sfarsitul saptamanii.

Soluţia pentru zonele rurale fără curent electric: biogazul obţinut din deşeuri

Cercetătorii de la Universitatea Murdoch promovează biogazul produs din deşeurile alimentare din jurul gospodăriilor, ca o sursă de energie regenerabilă pentru comunităţile rurale şi regionale, mai ales cele neconectate la reţeaua electrică.

Doctorul Jaya Nair spune că biogazul ar putea fi folosit pentru încălzire, gătit sau iluminat.

“Digestoarele anaerobe de mici dimensiuni ar putea fi atractive în mod special pentru regiunile care nu sunt conectate la reţeaua electrică şi ar fi mai ieftine decât un generator necesar pentru alimentarea unei întregi gospodării”, a spus aceasta.

“În comunităţile rurale, o familie obişnuită produce, în medie, două kilograme de deşeuri alimentare pe zi. Prin digestia anaerobă, aceasta ar putea echivala cu o oră şi jumătate şi până la două ore de încălzire. Estimăm că un digestor casnic ar putea acoperi aproximativ 20% din cerinţele totale de gaz pentru o gospodărie, iar utilizarea cea mai eficientă ar fi în cazul gătitului”.

Doctorul Nair a spus că, momentan, Australia depozitează anual 2,1 milioane de tone de deşeuri alimentare, care nu numai că pun stăpânire pe o suprafaţă valoroasă de teren, dar produc şi o cantitate enormă de emisii de gaze cu efect de seră.

Studiul a analizat procesul de transformare a deşeurilor alimentare în biogaz la diferite niveluri, inclusiv la nivel de gospodărie, de comunitate, la nivel comercial şi la nivelul producţiei la scară largă. Oamenii de ştiinţă au luat în considerare utilizarea biogazului în sate, campusuri universitare, moteluri regionale, restaurante, închisori, zone miniere şi în supermarketuri.

Deşi costurile operaţionale şi capitale care există în acest moment fac această tehnologie să fie inaccesibilă la o scară largă, doctorul Nair a spus că sistemele de gospodărie şi cele de dimensiuni mai mici implică realizarea unor construcţii simple şi ieftine.

“În comunităţile mai mici, tehnologia nu trebuie să fie complexă, iar sistemul poate fi gestionat de comunitate sau gospodărie. Aceste digestoare au avut un succes răsunător în comunităţile mici din ţările în curs de dezvoltare, cum ar fi India, Vietnam şi China.

• Procesul biologic de digestie anaerobă

Biogazul este un amestec de gaze combustibile, care se formează prin descompunerea subsţantelor organice în mediu umed şi lipsă de oxigen. Acest proces este cunoscut sub denumirea de “digestie anaerobă”. Biogazul este alcătuit, în principal, din metan şi anhidridă carbonică. Proporţia de metan din biogaz variază în funcţie de tipul de substanţe organice descompuse şi de condiţiile în care are loc procesul respectiv, de la minim 50% şi până la 80%.

În prezent se folosesc şapte procedee principale de recuperare a energiei din reziduurile organice agricole, industriale sau urbane: fermentarea la temperatura mediului ambiant, fermentarea anaerobă la o temperatură ridicată, descompunerea anaerobă termofilă, distilarea, compostarea, incinerarea şi transferul de căldură. Dintre aceste procedee, fermentarea anaerobă prezintă potenţialul cel mai ridicat de recuperare a energiei.

Prin fermentarea anaerobă, microorganismele descompun materia organică, eliberând o serie de metabolite care conţin în principal dioxid de carbon şi metan, care alcătuiesc biogazul. Ca şi combustibil, biogazul este folosit fie în mod direct, fie numai ca un metan purificat.

Fermentarea (biometanizarea) anaerobă, folosită pentru producerea şi captarea biogazului, este un proces dirijat de descompunere a materiei organice umede, în condiţii controlate de mediu, în absenţa oxigenului şi a luminii.

În această fază acţionează microorganisme cu capacitatea de a produce acizi organici. Aceste microorganisme sunt: bacterii celulozice, lactice, acetice etc., precum şi numeroase specii de ciuperci şi unele drojdii.

Avantajele valorificarii biogazului direct ca biocarburant sunt multiple: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin renunţarea la alte energii exogene (fosile şi nucleare); diminuarea carbonului din deşeurile vegetale; odată cu fermentarea anaerobă reziduurile devin mai puţin nocive pentru mediul ambiant, iar riscul poluării cu substanţe organice este mult redus.

Sursa: Financiarul

Cine profită şi cine plăteşte de pe urma energiei regenerabile?

Energia verde nu mai este demult o necunoscută. Lumea tot mai poluată în care trăim şi foamea necontrolată de energie a civilizaţiei moderne impun energia din surse regenerabile ca pe o necesitate. De aceea, nu cred că ar mai fi nimic nou de spus în sprijinul acestei idei. S-au scris sute, poate mii de cărţi şi articole de presă, subiectul este popularizat în presă şi la televizor, toată lumea ştie ce înseamnă aşa-numita energie verde şi cât de benefică este ea.Dan BărboiMai puţin cunoscute, însă, sunt controversele provocate de felul în care guvernele sprijină energia verde, deoarece există şi voci disonante în corul aproape unanim al apologeţilor energiei din surse regenerabile. Ecoul lor s-a făcut auzit, recent, şi în România, unde entuziasmul din anii anteriori a fost calmat de un duş rece administrat de guvern la începutul lui 2013.

10 miliarde de euro sprijin pentru investiţii de 4 miliarde; cine profită şi cine plăteşte?

În anii precedenţi, România s-a lansat cu entuziasm în cursa pentru promovarea electricităţii din surse regenerabile – vânt, soare, biomasă etc. – devenind un adevărat El Dorado pentru investitori.În  2012, ţara noastră a fost una din cele mai atractive destinaţii pentru energia eoliană, cu o capacitate în creştere de la 623 MW în 2011 la 1440 MW în septembrie trecut.Anul trecut, Romania a ocupat locul 10 în topul celor mai atractive ţări din lume la investiţiile în energie eoliană, depăşind ţări precum Italia, Japonia, Australia sau Olanda, potrivit unui studiu Ernst&Young.În prezent, surse guvernamentale afirmă că sunt în pregătire investiţii de peste 4 miliarde de euro în noi capacităţi pe baza surselor regenerabile de energie.Acest avânt se datorează celui mai generos sistem de promovare a energiei din surse regerabile din EU, în valoare de 10 miliarde de euro pentru următorii zece ani, pus la punct de România în ultimii ani. Pe scurt, sistemul funcţionează în felul următor. Statul român oferă gratuit aşa-numitele „certificate verzi” producătorilor de energie din surse regenerabile, pe care aceştia le vând pe o piaţă specializată, obţinând un câştig suplimentar faţă de preţul energiei. Banii oferiţi ca stimulent, aceste 10 miliarde de euro pentru următorul deceniu, vor fi plătiţi de toţi consumatorii de energie din ţară, de la gospodării individuale la industria energointensivă. Conform schemei de promovare gândită anii trecuţi, un certificat valorează între 27 şi 55 de euro.

Planurile investitorilor entuziaşti au primit însă un duş rece la începutul anului 2013, când guvernul şi-a anunţat intenţia de a modifica legislaţia privind acordarea de certificate verzi, reducând sprijinul acordat producatorilor de energie regenerabilă, deoarece aceste proiecte au efect redus de multiplicare în economie şi duc la facturi ridicate pentru consumatori, aşa cum a explicat ministrului delegat pentru Energie, Constantin Niţă.
„Vom modifica legea privind acordarea de certificate verzi. Ştiu că nu este un subiect plăcut, dar nu putem distruge industria românească de dragul industriei regenerabile,” a avertizat Niţă cu ocazia unui recent seminar pe teme energetice.
Statul este în continuare interesat de promovarea energiei regenerabile, dar cei care investesc trebuie să admită că vor avea câştiguri mai mici, a adăugat ministrul.
Costurile aferente certificatelor verzi plătite de consumatori se ridică la aproximativ 500 milioane euro. Numai anul trecut, mari consumatori precum ArcelorMittal şi Alro au plătit 43, respectiv 47 milioane euro, afirmă autorităţile. „Nu putem să distrugem o industrie cu zeci de mii de locuri de munca şi să creăm o industrie care generează numai locuri de pază,” a explicat ministrul Niţă.
Şi premierul Victor Ponta a anunţat intenţia guvernului de a rediscuta subvenţiile acordate producătorilor de energie regenerabilă. „Este vorba de modul în care statul subvenţionează investiţiile în energia regenerabilă… Subvenţiile pe care statul roman le mai acordă – multe state europene nu o mai fac – trebuie rediscutate, pentru că acelea sunt cele care duc la scumpiri la energie“, a afirmat Ponta.
Şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a propus în repetate rânduri guvernului să reducă sprijinul pentru energia regenerabilă produsă în microhidrocentrale şi panouri fotovoltaice. „La solar şi la hidro este clar supracompensare. Noi am propus Guvernului încă de anul trecut să reducă numarul de certificate verzi de la 3 la 2,6 pentru microhidrocentrale şi de la 6 la 5 la solar… Vom propune Guvernului să modifice numărul de certificate din 1 ianuarie 2014 pentru energia solară,” a anunţat Zoltan Nagy, membru al Consiliului de Reglementare din ANRE.
Un alt considerent – de natură tehnică, de data aceasta – menit să limiteze entuziasmul noilor investitori este starea reţelelor de transport. Astfel, dacă toate investiţiile aflate în prezent în faza de proiect se vor finaliza, puterea lor instalată va depăşi capacitatea de preluare şi transport a reţelelor existente, afirmă surse din industrie.
Instalarea lor – de obicei în zone greu accesibile sau în care nu se află reţele de forţă – ar obliga Transelectrica să construiască noi magistrale de transport, cu costurile aferente. De asemenea, energia regenerabilă nu va putea fi produsă decât dacă există consumatori, iar preţul certificatelor verzi tranzacţionate pe piaţa dedicată care va fi înfiinţată în viitor ar putea chiar să scadă sub limita minimă prevăzută de lege, dacă va exista un surplus de capacităţi de generare.

• Controverse privind certificatele verzi? Nimic nou sub soare

Controversele provocate de certificatele verzi nu sunt noi şi nici nu au fost inventate de români. Pe măsură ce sistemul certificatelor a fost adoptat în alte ţări, el a cauzat dezbateri şi a fost ţinta unor critici formulate de voci competente.
O astfel de voce este cea a economistului Eirik Schroder Amundsen, profesor la Universitatea din Bergen, Norvegia, care a colaborat la multe proiecte legate de această formă de sprijin al energiei regenerabile şi a lansat unele avertismente încă din primii ani ai deceniului trecut. Ele ar trebui studiate atent şi de către decidenţii noştri, pentru a aşeza piaţa de profil pe baze în acelaşi timp ecologice şi economice, evitând capcane ce ar putea duce la un efect contrar celui dorit.
O primă astfel de capcană ar fi un preţ mai mare al electricităţii, dar mai puţină energie verde. „Dacă preţul electricităţii creşte prin introducerea certificatelor, consumul total va scădea. Câtă vreme cerinţa de a produce energie regenerabilă reprezintă un procent din producţia totală, dar nu o cifră absolută, este posibil ca producţia acestui tip de electricitate să scadă, în termeni absoluţi.”
Un al doilea considerent de luat în seamă este că, prin utilizarea certificatelor verzi, se suprapun două instrumente dedicate aceluiaşi scop.
Piaţa certificatelor verzi, gândită în sprijinul energiei regenerabile, se suprapune peste cea a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, acordate producătorilor de energie electrică.
În opinia profesorului Amundsen, combinarea celor două sisteme poate avea consecinţe neprevăzute. Dacă, de exemplu, preţul certificatelor de emisii de gaze creşte în urma adoptării unor reguli mai stricte referitoare la emisii, entuziasmul pentru energii regenerabile va scădea pentru că preţul plătit pentru un certificat verde la bursă va scădea abrupt, iar pierderea nu va putea fi compensată de preţul mai mare al energiei.
Ca orice formă de subvenţie, certificatele verzi reprezintă chiar un mecanism împotriva legilor pieţei. Pentru ca sistemul să aibă succesul scontat, guvernele trebuie să impună ca un anumit procent din energia consumată la scară naţională să provină din surse regenerabile.
Producătorii respectivi sunt stimulaţi, primind un preţ pe energie mai mare decât cel al pieţei, suplimentat chiar cu costul certificatului.
Pe de o parte costul schemei, pe ansamblu, este suportat de consumatorul final, iar pe de alta metoda pune presiune pe rezultatele economice ale producătorilor de energie convenţională, care sunt astfel defavorizaţi.
De asemenea, guvernul capătă astfel un mecanism de control prin dreptul de a impune un procentaj din energie care să fie asigurat din surse regenerabile.
O problemă majoră a energiei regenerabile este faptul că sursele sale sunt instabile. În cazului energiei eoliene, ea depinde de condiţii atmosferice imposibil de controlat, iar puterea vântului poate varia cu până la 25% de la an la an. Similar, în cazul energiei solare pot exista perioade lungi de nebulozitate atmosferică, în care celulele fotovoltaice sunt ineficiente.
Toate aceste controverse şi obiecţii trebuie analizate atent de factorii de decizie guvernamentali, iar sistemul care se va naşte va trebui să armonizeze cerinţele Uniunii Europene cu interesul naţional, fără a defavoriza consumatorul final, cel care este chemat să achite nota de plată a acestei scheme de stimulare a energiei regenerabile.
Sursa: Financiarul